Mi-e dor…

….de ultimele zile de vara, cand lenevam sub soarele timid al diminetii. El ma mangaia pe fata si pe maini, in timp ce in mana dreapta aveam un bat subtire, iar in stanga o revista cu pagini sclipitoare. Pe masa, in dreptul meu, statea o cana prea mare, pentru o cafea prea scurta, prea dulce si prea putina pentru o zi plina…

….si de tine, cea care mi-ai umplut acele zile. De tine, de focul care nu vroia sa se aprinda, de stradanie si ras, si de salvatorul Dindi, de bucatareasa Tusi dar si de frigare… Sti tu ce in frigare.

…de primele zile de toamna, cand fiecare clipa imi releva ceva nou. Fie ca era o cunostinta, un sentiment sau o persoana, toate se intipareau in mintea mea pentru totdeauna.. de oamenii minunati, de spatiul paradisiac, de sfaturi pe un balansoar, de cantul chitarii si de vocea unui tenor creau un mimago mundii, in care mi se parea ca eu eram chiar axis mundi. Si macar pentru o zi am fost. Ziua mea si seara mea.

... si de el, luceafarul noptii, si de „undeva prin Vama” cantat in soapta...

... de orasul lui run, run, run, de homlesi de langa microbus, de starea de sardina, de saltele, de dusul in 3, de ceapa si de asteptarile lungi.

...