Sunt doar ....
un suflet chinuit;
ce cutreiera orasul
in cautarea unui eu de mult pierdut
Sunt doar...
un gand curat,
un suflet calator,
ce rataceste printre vise.
Sunt doar ...
un vagabond flamand;
ce cauta un drum
visand la un maine mai bun.
Dar ... maine mai vine oare?
Cand? Si cum?
Si el ce aduce?
Oare numai furtuni?
Sunt doar...
Un muritor de rand.
miercuri, 20 octombrie 2010
duminică, 9 mai 2010
Noi, suntem!
Noi, dar noi?
Şi noi suntem pe lume,
Noi trăim şi respirăm.
Şi pentru noi sufla vântul,
Şi pentri noi răsare soarele,
Şi pentru noi se naşte luna.
Dar noi? De noi nu ştie nimeni.
Suntem judecaţi...
Suntem găsiţi vinovaţi,
Suntem închişi,
Suntem înlănţuiţi.
Dar de ce??
Şi pentru ce?
Pentru că suntem!
Şi pentru că existăm...
Şi noi suntem pe lume,
Noi trăim şi respirăm.
Şi pentru noi sufla vântul,
Şi pentri noi răsare soarele,
Şi pentru noi se naşte luna.
Dar noi? De noi nu ştie nimeni.
Suntem judecaţi...
Suntem găsiţi vinovaţi,
Suntem închişi,
Suntem înlănţuiţi.
Dar de ce??
Şi pentru ce?
Pentru că suntem!
Şi pentru că existăm...
sâmbătă, 1 mai 2010
PRIMĂVARA
Curtea cu vişini
e brodată cu floricele albe,
cu petale mici,
din mijlocul cărora
izvorăşte o rază de soare.
O fetiţă mică, slăbuţă,
cu părul aproape blond,
deschide uşa,
lăsand pe prag toată amaraciunea
pe care cei patru pereţi o ascund.
Se apleacă,
culege în mânuţa ei firavă
câteva floricele mici…
care instantaneu
zugravesc
pe chipul ei un surâs divin.
Vântul începe să adie uşor,
Scuturând petalele vişinilor
ca nişte lacrimi zburătoare
care încep sa se contopească
cu părul fetiţei bălaie,
născând imaginea unui înger…
un înger cu părul de aur
şi cu ochi trişti şi plânşi.
marți, 20 aprilie 2010
Imagine a paradisului
Primavara.
Curtea cu visini e brodata cu floricele albe, cu petale mici, din mijlocul carora izvoraste o raza de soare. O fetita mica, slabuta, cu parul aproape blond, deschide usa, lasand pe prag toata amaraciunea pe care cei patru pereti o ascund. Pe chipul ei se zugraveste un suras. Se apleaca si culege in manuta ei firava cateva floricele mici.
Vantul incepe sa adie usor, visinii plangand de dragul ei. Lacrimile lor albe incep sa se impleteasca in parul fetei, nascand imaginea unui inger. Un inger cu parul aproape blond, cu un suras aproape perfect, cu haine de-nprumut, cu ochii tristi si plansi.
Acela este paradisul.
Pentru ce oare il parasim?
Curtea cu visini e brodata cu floricele albe, cu petale mici, din mijlocul carora izvoraste o raza de soare. O fetita mica, slabuta, cu parul aproape blond, deschide usa, lasand pe prag toata amaraciunea pe care cei patru pereti o ascund. Pe chipul ei se zugraveste un suras. Se apleaca si culege in manuta ei firava cateva floricele mici.
Vantul incepe sa adie usor, visinii plangand de dragul ei. Lacrimile lor albe incep sa se impleteasca in parul fetei, nascand imaginea unui inger. Un inger cu parul aproape blond, cu un suras aproape perfect, cu haine de-nprumut, cu ochii tristi si plansi.
Acela este paradisul.
Pentru ce oare il parasim?
sâmbătă, 10 aprilie 2010
Si daca?
Si daca ar fi sa fim sortiti unui alt trai?
Si daca a fi, si tu un muritor de rand ?
Si daca ne-am fi nascut intr-un alt timp ?
Oare tot te-as mai iubi ?
Si daca visul omului n-ar fi fericirea ?
Si daca am atinge-o cu adevarat ?
Si daca ea nu ar fi doar efemera ?
Atunci, oare te-as mai putea iubi ?
Si daca a fi, si tu un muritor de rand ?
Si daca ne-am fi nascut intr-un alt timp ?
Oare tot te-as mai iubi ?
Si daca visul omului n-ar fi fericirea ?
Si daca am atinge-o cu adevarat ?
Si daca ea nu ar fi doar efemera ?
Atunci, oare te-as mai putea iubi ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
